Teoria efectului de viață e o teorie artistică care are la bază descoperirea unui invariant care poate fi găsit în textele marilor artiști din toate artele și culturile lumii.

Acest invariant implică existența unei apetențe a lui homo sapiens pentru artă și afirmă că o operă de artă este reușită când provoacă în corpul și mintea receptorului un „efect” care nu trezește doar afectul, ci toate facultățile, într-un mod coerent.

O operă reușită este așadar o operă vie și dătătoare de viață. Pentru a o studia e nevoie de o știință umanistă corespunzătoare, care să înglobeze bogata contribuție a celorlalte științe care au ca obiect de studiu arta și să examineze îndeaproape corolarul invariantului efectului de viață.